Pentru majoritatea fanilor NBA din Romania, cea mai frumoasa perioada o reprezinta anii '90. Dream Team-ul tocmai ne aratase ce inseamna baschet la cel mai inalt nivel, gratie transmisiunilor de la JO din Barcelona ale TVR1. Unul dintre primele canale prin intermediul caruia baschetul din NBA a devenit accesibil in Romania a fost - nu surprinzator in acele timpuri - televiziunea bulgara. Sezonul 1992-93, ultimul al lui Jordan inainte de prima retragere, a putut fi urmarit inegral si in Romania gratie postului de televiziune de stat al vecinilor de la sud de Dunare. A fost momentul in care am fost introdusi emisiunii NBA Action, un magazin saptamanal care ne oferea ultimele stiri din NBA, dar poate si mai important, portrete ale celor mai buni baschetbalisti ai lumii. Finalul fiecarei emisiuni era punctat cu un top al celor mai spectaculoase 10 faze ale saptamani, iar singurul lucru de care puteai fi sigur era prezenta unui anumit jucator.

Pe toata durata sezonului 1992-1993, un singur jucator din NBA a reusit sa ma intrige, iar din acel moment interesul meu pentru fotbal a scazut din ce in ce mai mult. In mod cert, Michael Jordan, Clyde Drexler, Patrick Ewing, Charles Barkley, David Robinson sau Chris Mullin erau vedetele Ligii la acea vreme, membri ai Dream Team-ului si in acelasi timp jucatorii cei mai admirati ai vremii. Ei erau jucatorii promovati in toate clipurile emisiunii, in toate genericele cu sloganul NBA din acea perioada, "I love this game". Insa in fiecare clip mai aparea in mod constant un "personaj" misterios, al carui nume nu l-am putut afla imediat. Tot ce stiam despre el era ca reusea cele mai spectaculoase faze si avea un maieu verde cu numarul 40, pe care scria Sonics. Aproape saptamana de saptamana, jucatorul misterios cu numarul 40 avea sa apara in topul de la finalul emisiunii NBA Action. Abia cu ocazia finalei Conferintei de Vest am descoperit echipa Seattle SuperSonics, iar o data cu ea am aflat si cine era acel jucator.

Fast forward in 1996. Chicago Bulls si Seattle SuperSonics joaca in direct la ProTV finala NBA. Este probabil punctul culminant al popularitatii atinse de NBA in Romania. Ghita Muresan tocmai fusese ales jucatorul cu cel mai mare progres. "Big Ghitza" este invitat la emisiunea Procesul Etapei pentru a face, printre altele, si o prefata a finalei. Tot ce-mi amintesc este ca Ghita nu a pomenit niciun jucator din Seattle, insa i-a elogiat in schimb pe Jordan, Pippen si Phil Jackson. Ghita vorbea din perspectiva americanilor, acolo unde SuperSonics - desi castigatori a 64 de partide in sezonul regulat si posesori ai celui mai bun record din Vest - nu erau vazuti drept o amenintare serioasa la adresa lui Chicago. Asta pentru ca "back in the States" trebuia sa existe un duel intre vedetele ambelor echipe. Pe parcursul anilor '90, David Stern reusise sa-si promoveze fiecare finala drept un duel individual: Michael vs Magic, Michael vs Clyde, Michael vs Sir Charles, Hakeem vs Ewing, Hakeem vs Shaq. Seattle nu avea niciun superstar la aceea vreme - cel putin nu in ochii "specialistilor" americani - la fel cum nu avusese nici in 1993, atunci cand ajunsese la un pas de o alta finala cu Bulls, gratie unui jucator de 23 de ani, al carui nume era mereu asociat cu termenul "potential". Insa in Romania anului 1996, toata suflarea baschetbalistica cu pretentii de NBA, stia ce inseamna in NBA Seattle SuperSonics, si cine este acel jucator care demonstrase tuturor ca apartine elitei mondiale.
La mijlocul anilor '90, cu mult inainte ca jucatori precum Kevin Garnett, Kobe Bryant sau Allen Iverson sa ajunga pe buzele tuturor, Shawn Kemp reprezenta "strada" in NBA. Shawn Kemp era "adevarul" pe vremea cand Paul Pierce juca baschet in liceu. Kenyon Martin juca baschet in liceu purtand ghetele si maieul lui Shawn Kemp. Shawn Kemp era Amare Stoudemire pe vremea cand Amare mergea la scoala. Shawn Kemp era Vince Carter pentru generatia fanilor NBA ai anilor 90. Pur si simplu nu aveai cum sa nu te indragostesti de jocul lui Shawn Kemp. Chiar daca nu erai fan Sonics, stiai cine era Shawn Kemp. Chiar daca erai un simplu fan NBA de ocazie, stiai cine era Shawn Kemp. Pana in 1997 - cand a plecat din Seattle, iar cariera lui a luat-o la vale - Shawn Kemp a fost tot ceea ce NBA-ul a reprezentat in anii '90. Adidasii Reebok Kamikaze I si Kamikaze II au fost probabil cei mai purtati si cei mai "cool" adidasi ai vremii pe terenurile de streetball din Romania, iar multi dintre colegii mei din scoala generala stiau ce jucator din NBA a pornit moda. Tin minte si acum cum unul dintre colegi venea la mine sa ma intrebe daca am vazut reclama cu Kemp de pe MTV sau ultimul lui #1 din topul de la NBA Action, cand "a driblat tot terenul si a dat slam peste unu'".
Revenim la finala din 1996 - momentul in care Shawn Kemp a aratat lumii intregi ca apartinea elitei. Desi MJ a castigat un nou titlu NBA cu Bulls si trofeul de MVP al finalei, pentru multi fani NBA eroul acelei serii a ramas Shawn Kemp. Capacele administrate lui Jordan, dunk-urile peste Pippen, Longley si in special cel peste Dennis Rodman, au generat un nou val de fani NBA in Romania si nu numai. Maieurile cu Sonics 40 si Kemp au inceput sa apara si ele, si inca in ziua de azi mai am placuta surpriza sa mai vad cate unul pe cate un teren de baschet. 1996 a fost anul in care Shawn Kemp si Seattle SuperSonics au ramas legate pentru totdeauna in mintea si imaginatia fanilor.

In 2008 am fost in Italia, "pe urmele" lui Shawn Kemp, in speranta ca voi avea ocazia sa-l vad jucand in carne si oase. "ReignMan" tocmai semnase un contract pe un an cu echipa de Serie A Premiata Montegranaro, iar un turneu de pregatire urma sa aiba loc la Rieti, un orasel de langa Napoli. Ajuns la fata locului, am aflat cu stupoare de la managerul echipei ca Shawn nu este prezent la Rieti si ca nu se stie cand va reveni la echipa. Tot ce se stia era ca a fost invoit sa se intoarca acasa pentru a verifica pagubele produse de un uragan locuintei sale. Am revenit in Romania dezamagit ca vizita mea nu si-a atins scopul, dar cu toate acestea revigorat psihic. In cele 3 zile in care am stat in Italia, am fost uimit de impactul pe care sosirea lui Kemp a avut-o pe plan local. De la revistele de specialitate care prezentau sosirea lui Serie A, si pana la conferinta de presa transmisa live la TV, Kemp era subiectul zilei, cel putin in materie de extra-fotbal. Subiectul era discutat pana si in magazinele din Napoli - toti stiau cine este Shawn Kemp, iar vanzatorii tineau sa mentioneze ca in 1996 ar fi trebuit sa fie MVP-ul finalei. In cele din urma, revenirea lui Kemp in Italia nu s-a mai produs, insa vizita mea in "cizma" mi-a confirmat ca "ReignMan" a intrat in legenda baschetului.

Shawn Kemp a fost cel care a adus prestigiu pe plan mondial echipei din Seattle, intr-o perioada de inceput a globalizarii NBA. Gratie lui Shawn Kemp, maieurile si sepcile cu Seattle Supersonics au fost cele mai cautate din NBA prin a doua parte a anilor '90. Iar in 2008, dupa 41 de ani de existenta, echipa Seattle SuperSonics si-a incetat existenta. Au ramas in urma un titlu NBA (1979) si inca 2 prezente in finala. Ce a ramas din marea echipa a anilor '90 este actuala Oklahoma City Thunder, echipa "furata" orasului Seattle in urma amenintarilor lui David Stern si manevrelor noului proprietar al echipei, Clay Bennett.
Problemele cu greutatea, numarul ridicat de copii ilegitimi si internarea intr-o clinica de dezintoxicare i-au marcat ultimii ani petrecuti in NBA la Cleveland, Portland si Orlando. In Statele Unite, lumea pare a fi uitat cine a fost Shawn Kemp in perioada lui de glorie a anilor '90. Shawn Kemp al anilor 2000 a devenit subiect principal al glumelor cu grasi, drogati sau copii, iar numele sau este asociat - probabil intr-un mod nemeritat - cu tot ceea ce este rau si gresit in NBA, valorile promovate de aceasta liga. Insa pentru majoritatea fanilor NBA din generatia mea - cei care nu au avut ocazia sa-l vada jucand in carne si oase si care ar fi facut aproape orice pentru a viziona live un meci in primele ore ale diminetii - Shawn Kemp a fost, este si va ramane unul dintre "supereroii" din viata de zi cu zi.

Materialul video vă va duce in culisele destramarii uneia dintre cele mai iubite echipe de baschet a lumii, o echipa care pentru mine - si probabil multi fani ai NBA-ului anilor '90 - va fi intotdeauna legata de numele Shawn Kemp.

 

Alexandru Jelev / 25 Octombrie 2009 20:38

Utilizator

Parola