 numaibaschet.ro: Astăzi (n.r. ieri) va avea loc ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Credeti ca americanii şi-au învăţat lecţia, sau mai bine zis lecţiile şi vor evita al patrulea eşec consecutiv? La Campionatele Mondiale din 2002, aţi reuşit cu Noua Zeelandă să atingeti faza semifinalelor, iar Statele Unite au terminat abia pe locul şase, cu toate că erau pe pământ american. Care-i greşeala pe care americanii continuă sa o facă? Şi cum ar putea să o depăşească?
Tab Baldwin: Cred că americanii şi-au făcut temele. Cu siguranţă în materie de atitudine, echipa a demonstrat acest lucru anul acesta, deja în 2006 au inceput sa schimbe acest aspect si cred că aceasta a fost una din problemele lor. Cred că efortul lor colectiv de construire a unui spirit de echipa nu a fost cel mai bun. Cred că din această cauză Mike Krzyzewski a fost chemat la cârma selecţionatei şi cred că vor avea rezultate mult mai bune de data aceasta. Şi, cu siguranţă, comentariile jucătorilor pe parcursul calificărilor pentru Beijing au fost mult mai pline de modestie, mai rezervate. Nu mai vorbesc despre baschet ca fiind jocul Americii, ci îl consideră acum jocul întregii lumi. Prin urmare, consider că din afară se pare că fac ceea ce trebuie facut. Însă cultura baschetului american nu se bazează încă pe conceptul de echipă. Dacă ne uitam la naţionalele de top, precum Spania, Grecia, Argentina, sunt cam aceiaşi care au jucat împreună la mai multe Campionate Mondiale sau Olimpiade. Nucleul echipei americane se schimbă tot timpul. Vor să îmbunătăţească acest lucru menţinând un lot extins, de 24 de jucători, însă mai trebuie să găsească o cale de dezvoltare a unei adevărate culturi a echipei. Nu cred că sunt capabili să dezvolte o astfel de cultură a echipei precum reuşesc alte mari naţiuni baschetbalistice. Totodată, nu cred că depind de aceasta, având talente individuale fenomenale, care ştiu să joace ca individualităţi, putând să constituie o cale spre succes.
numaibaschet.ro: Credeţi că vor evita paşii greşiţi, asa cum s-a intamplat la Atena, când au pierdut cu Puerto Rico în meciul de deschidere? Acum joacă împotriva ţării gazdă, China. Pot ei să treaca peste aceasta încercare?
Tab Baldwin: Cred că ei sunt principalii favoriţi, însă nu cred că sunt invincibili. Şi în 2006 au fost principalii favoriţi şi probabil că ar fi câştigat medalia de aur, însă Grecia a jucat cel mai bun baschet din istoria lor. A fost un meci memorabil şi unul dintre meciurile cele mai fenomenale pe care le-am văzut vreodată. Dacă cineva mai reuşeşte acest lucru în jocurile eliminatorii, istoria s-ar putea repeta. Însă cred că e din ce în ce mai puţin probabil, pentru că se adaptează din nou arenei internaţionale şi au o abordare mai umilă, dar totusi va fi interesant de văzut dacă Krzyzewski însuşi şi-a învăţat lecţia. Cu toţii avem tendinţa de a critica SUA pentru atitudinea lor, însă clar Panagiotis Yannakis a fost un antrenor mai bun la Tokio cu doi ani în urmă, Krzyzewski neavând o soluţie pentru jocul Greciei de dă şi du-te(pick and roll) si pentru Papaloukas. Cred însă că Krzyzewski este un mare antrenor şi se va adapta, ei toţi vor fi mai buni. Nu mai e ca în anii ’90 când li se dădea lor medalia de aur, iar restul doar jucau.
numaibaschet.ro: Vă veţi uita la meciuri?
Tab Baldwin: Da. Voi încercă să vad cât de multe voi putea.
 numaibaschet.ro: Povestiti-ne putin, cum e la Olimpiadă? Ati fost acolo. Concurezi împotriva sportivilor de frunte ai lumii, iar presiunea pe care antrenorul şi echipa trebuie să le suporte sunt enorme. Cum v-ati descurcat ?
Tab Baldwin: Cred, înainte de toate, chiar dacă e prima sau a cincea lor Olimpiadă, că realizeaza ce provilegiu imens este să participe. Olimpiada este cel mai mare eveniment sportiv şi este mai mult decât sport. Când eşti acolo, realizezi ramificaţiile culturale, statutul de ambasador pe care il ai, cât şi implicaţiile politice ale acţiunilor şi ale comportamentului tău. Chiar şi lucrurile cotidiene, până şi faptul că mergi sa iei cina este o experienţă sportivă deosebită, pentru că nu vezi doar o organizare grozavă pentru mii de sportivi, îl vei vedea pe Yao Ming, sau un faimos aruncător de disc, ii vei vedea pe cei mai buni sportivi din lume. Nu este chiar uşor să te concentrezi doar la partea sportivă atunci când realizezi că de fapt este şi cel mai dificil turneu baschetbalistic la care vrei să participi. Trebuie să încerci să rămâi concentrat. Presiunea externă există, însă te concentrezi asupra sarcinii tale şi îţi dai silinţa să dai tot ceea ce e mai bun pentru ţara ta. Asupra Noii Zeelande nu s-a exercitat multă presiune. Mai mare a fost presiunea pe care ne-am creat-o noi înşine.
numaibaschet.ro: Să revenim la Campionatul Mondial din 2002. Noua Zeelandă era cotata, înainte de acesta, pe locul 23 la nivel mondial, însă aţi ajuns în semifinale. Aveaţi doar un jucător cu valoare de NBA şi anume Sean Marks. Aţi infăptuit ceva magic? Ce le-aţi spus jucătorilor pentru a le putea crea atâta încredere în forţele proprii?
Tab Baldwin: Dacă privim retrospectiv ni s-a părut ceva magic. Părea că am trecut prin ceva profund. Hai să facem ceva măreţ, să ne pregătim şi să ieşim să jucăm un baschet de calitate. A fost chiar mai mult decât atât. Avem o zicală in engleză: “Întregul reprezintă mai mult decât suma părţilor”. Şi exact acel lucru s-a întamplat echipei noastre. Dacă ne-ai fi desparţit în 5 individualităţi, niciuna n-ar fi părut a face parte din acel peisaj. Însă atunci când ne-am unit, am fost capabili să realizăm nişte lucruri în acel turneu care au depăşit aşteptările şi speranţele tuturor. Nu cred că a fost ceva în particular spre care să arăţi cu degetul şi să spui că acel lucru ne-a permis să jucăm aşa cum am făcut-o. am fost mai degrabă ca şi un bulgăre de zăpadă care începe să se rostogolească şi prinde forţă. Nu cred că eram o forţă când am ajuns acolo, însă am devenit o forţă. O combinaţie între o bună coeziune şi succesele finale. Am bătut Iugoslavia şi Germania în meciurile de pregatire, am bătut şi Canada. Am câştigat câteva meciuri importante pe parcurs, care au crescut nivelul încrederii în echipă şi am avut jucători care au făcut cât doi. Fiecare individ s-a dedicat sarcinii avute şi nu sie însuşi.
numaibaschet.ro: A fost o atmosferă specială, ca în familie. Cum aţi descrie-o?
Tab Baldwin: A fost mai mult decât o atmosferă de familie. Aş compara-o mai degrabă cu o mentalitate de câmp de luptă, unde, fără doar şi poate, fiecare dintre noi trebuia să se sacrifice, am făcut acest lucru cu bucurie şi l-am făcut ştiind că vom contribui la efortul de ansamblu. Cu toţii am făcut eforturi maxime, jucătorii care se aruncau după mingi pierdute şi antrenorii care lucrau până la 4 dimineaţă în sesiuni video, noapte de noapte. Fizioterapeutul care făcea câte opt ore de masaj şi terapie zilnic. Orice era nevoie. A fost o experienţă teribil de solicitantă, însă a fost la fel pentru toată lumea. Cred însă că i-am depăşit pe ceilalţi în ceea ce priveşte eforturile pe care eram dispuşi să le facem pentru a ne asigura de succes. Şi mai cred că la sfârşit toată lumea a vorbit de marele succes pe care l-am avut, însă noi am simţit ce eşec semificativ am avut neruşind să trecem de Iugoslavia în semifinale şi că n-am avut şansa să jucăm cu Argentina în finală. Nu ne puteam gândi că ceea ce am realizat era extraordinar şi că putem să ne relaxăm şi să fim fericiţi. Am fost absolut devastaţi ca am pierdut acea semifinală. Cred că afecţiunea fanilor noştri, când ne-am întors acasă, precum şi sprijinul nemijlocit şi mândria ne-au ajutat să ne revenim rapid, însă nu au reuşit niciodată să îndepărteze acel sentiment al eşecului.
 numaibaschet.ro: Să ne întoarcem acum la începuturile carierei dvs. Aţi antrenat în SUA aproximativ 5 ani, după care aţi mers în Noua Zeelandă. De ce aţi ales această ţară? Aveaţi ceva legătură cu ea?
Tab Baldwin: Aveam legătură cu ea. Nu o ştiam atunci, însă Noua Zeelandă e cea care m-a ales pe mine. N-am ales-o eu, eram mulţumit să lucrez în SUA, să-mi construiesc o carieră. Eram antrenor secund. Eram gata să imi aştept şansa. Am avut un an deosebit de frustrant şi un fost jucător de-al meu care activa ca şi jucător străin în Noua Zeelandă, era un jucător important şi eu habar n-aveam. El m-a sunat şi m-a prins într-o zi în care eram puţin frustrat şi descurajat şi mi-a spus: ”Ce părere ai avea să vii în Noua Zeelandă în pauza competiţională? Se caută antrenori”. L-am rugat să-mi dea mai multe detalii. După acea conversaţie în care am stabilit legătura, am primit o ofertă şi cu gândul ca va fi doar pentru pauza competiţională, am spus de ce nu? Am nevoie de experienţă şi de şansa să văd lumea, aşa că am acceptat. Am luat decizia şi m-am dus acolo. Mi-a plăcut enorm şi n-am mai privit niciodată înapoi.
numaibaschet.ro: Aţi avut succes încă din primul an, aţi promovat cu Otago Nuggets. După care aţi mers la Auckland Stars, întâi ca şi antrenor secund, iar mai târziu ca principal şi ati reuşit să câştigaţi 5 campionate în 6 ani. Aţi avut o carieră remarcabilă cu echipa naţională neozeelandeză. Eraţi văzut ca un erou naţional. Ce v-a determinat să veniti să antrenaţi în Europa?
Tab Baldwin: Probabil că a fost mai mult o decizie de ordin financiar. Antrenoratul în Noua Zeelandă avea anumite limite. Sportul era în dezvoltare şi atât eu, cât şi băieţii care au jucat în echipa din 2002 am beneficiat financiar mai mult decât oricine altcineva în istoria sportului nostru. Însă tot nu se poate compara cu Europa. Şi mai exista şi elementul competiţiei, am tot câştigat campionatul până când mi-am spus: ”Vreau să ajung mai sus “. Cel mai mult mă interesa Australia, însă nu mi-au făcut o ofertă şi s-a ivit o oportunitate în Turcia. Şi prin baschetul internaţional şi CM, reputaţia mea a început să crească, iar până la urmă s-a ivit o echipă în Europa care să vrea să-mi ofere o şansă, dovedindu-se a fi un mare succes pentru mine, consolidându-mi reputaţia şi am mai antrenat şi alte echipe până când am ajuns aici, la Cluj.
numaibaschet.ro: Cum vedeţi nivelul baschetului european? Am auzit că recent o mulţime de jucători din NBA au venit să joace în Europa. Mă refer la Arroyo, care a jucat la Orlando Magic şi recent a semnat pentru Maccabi Tel Aviv, Earl Boykins, care s-a dus la Virtus Bologna, Josh Childress (Olympiakos Pireu) şi există unele zvonuri care-l dau pe LeBron James în Europa dacă va primi 50 de milioane de dolari. Credeţi că nivelul european a crescut comparativ cu cel al NBA-ului sau încă e la mare distanţă de acesta?
Tab Baldwin: Nu e chiar atât de departe. S-a apropiat considerabil de nivelul din NBA. Acesta are încă un avans, însă nu mai sunt două universuri diferite, cum era mai demult. Cred că această situaţie reflectă ceea ce se întâmplă în lume. Trăim într-o piaţă de desfacere globală, este dificil pentru orice ţară să-şi protejeze aspectele particulare ale economiei. Prin urmare, nu cred că jucătorii din NBA care vin în Europa, cei din Major League Baseball care merg în altă parte sunt parte a extraodinarului. Cred că aceastea sunt semne ale unui proces evolutiv. Ale globalizării. Cred că Josh Childress este un jucător cunoscut din NBA, probabil cel mai bun jucător din NBA care a venit în Europa, în cea mai fastă perioadă a carierei sale. Oare va veni şi LeBron? Ei bine, probabil că vom afla, deoarece sigur este cineva care are 50 de milioane. « 50 de milioane pe an mă aduc mai aproape de un miliard decât 30 de milioane » . Şi ăsta e unul din ţelurile sale exprimate, să devină miliardar.
numaibaschet.ro: Probabil că vrea să depăşească chiar şi venitul anual al lui Michael Jordan. MJ a ajuns pe la 30 de milioane. Chiar şi unii baschetbalişti europeni care au jucat în NBA revin. Mă refer la Jorge Garbajosa, Juan Carlos Navarro, Nenad Krstic, Bostjan Nachbar sau Primoz Brezec.
Tab Baldwin: Aşa este.
 numaibaschet.ro: Să vorbim despre experienţa europeană de antrenor. Aţi antrenat în Turcia şi Grecia. Aţi fost puţin dezamăgit de Grecia, ce părere aveţi despre Cluj? Aţi fost mulţumit de ceea ce s-a întâmplat sezonul trecut? Au fost doar 6 sau 7 luni, însă foarte intense. Cum le-aţi descrie? Este ceea ce v-aţi dorit?
Tab Baldwin: Cred că a fost o experienţă de antrenor deosebită pentru mine. De fiecare dată când preiei o echipă aflată într-o situaţie dificilă, ai parte de o mare provocare. Pentru că trebuie să ţinteşti asptectul mental, cel psihologic, cel tactic, cel strategic. Şi toate acestea se prezintă cu propriile probleme. Am lucrat cu toţi şi cred că am reuşit până la urmă să avem o echipă şi o organizaţie puternică. Deci din punctul de vedere al experienţei mele ca antrenor a fost fantastic. Ca şi experienţă personală, lucrul cu organizaţia, cu Mircea Cristescu, cu antrenorii mei secunzi, cu jucătorii pe care i-am avut, au fost deosebit de plăcute.
numaibaschet.ro: Sunteti mulţumit de sprijinul pe care vi l-au acordat?
Tab Baldwin: Cu siguranţă. Mai mult decât mulţumit. Cred că au făcut tot ce au promis că vor face şi cred că asta denotă integritate şi mie mai degrabă îmi place cineva care să-mi spună ce nu poate face decât cineva care să mă mintă şi care să facă un scenariu pe care să nu-l pună în practică. La sfârşit a fost o experienţă extrem de frustrantă, din cauza celor întâmplate în finală, din cauza situaţiei arbitrajului şi nu cred ca a fost aşa cum se spune “doar fum în oglinda”. A fost ceva real. Au fost probleme. Ori de câte ori există factori care nu ţin de abilitatea echipei de a-şi învinge adversarii sau de a învinge prima echipa, este afectat felul în care se joacă, felul în care este perceput jocul şi în care acesta se termină. Ori de câte ori există astfel de factori devine frustrant, pentru că tot ceea ce vrei de la sport este oportunitatea de a fi echipa mai bună sau cel mai bun sportiv al momentului, iar eu, echipa şi suporterii noştri am simţit că nu există această oportunitate. Cu toate că am avut si evoluţii bune şi evolutii mai puţin bune în playoff, şi totusi cred că nu ştim răspunsul la această întrebare: “Am fost cu adevărat echipa mai bună?”. Şi aici a apărut frustrarea.
numaibaschet.ro: Într-un interviu acordat in februarie, aţi spus, când aţi ajuns aici, la Cluj că “echipa nu avea lideri şi că nu aveau un lot unit”. Aţi reuşit să schimbaţi acest lucru?
Tab Baldwin: Nu se pune problema. Am atacat aceste probleme. Am devenit un grup unit de jucători şi antrenori. Am găsit adevaraţi lideri în rândul echipei noastre. Cred că Branko Cuic a devenit unul dintre aceşti lideri ai echipei. Cred ca şi Medvedj s-a dovedit a fi un lider în cadrul echipei noastre. Ceea ce am avut de făcut a fost să identificăm problemele care nu le permiteau liderilor să-şi joace rolul. Pentru că liderii existau, însă erau anumite probleme în relaţiile din sânul echipei care nu permiteau liderilor să îşi facă simţită prezenţa. Şi după ce am scăpat de aceste probleme şi le-am discutat, apoi liderii şi-au putut face treaba.
numaibaschet.ro: Suporterii au fost mândri că s-a schimbat felul în care jucătorii îşi făceau treaba pe teren, dorinţa de a câştiga era prezentă şi se pare că şi atmosfera de la vestiare a fost mult îmbunătăţită faţă de sezoanele anterioare, echipa era mult mai unită şi începea să arate ca a familie. Acestea sunt principiile dvs de bază?
Tab Baldwin: Problemele pe care tocmai le-ai subliniat nu admit compromisuri din partea mea. Suntem în primul rând ambasadorii noştri, însă de fiecare dată când îmbraci un echipament, reprezinţi mult mai multe interese. Interesul clubului, al patronilor, al sponsorilor, al suporterilor, al oraşului, reprezinţi multe nume când iei echipamentul pe tine. Le datorăm tuturor un anumit comportament, profesionalism şi spirit de competiţie, care sunt parte a responsabilităţii mele de antrenor. Nu pot asigura mereu victoria, însă pot să vă asigur că vom fi ambasadorii simbolurilor pe care trebuie să le reprezentăm. Să ştii că am avut unele dezamăgiri şi din acest punct de vedere. Frustrările pe care le-am simtit, poate unele probleme pe care le-am avut cu arbitrii, au cauzat uneori un comportament care a depăşit limitele acceptate, chiar si din partea mea s-a întâmplat uneori. Este un aspect la care vreau să lucrăm anul acesta, fiind destul loc pentru îmbunătăţiri. Nu se pune problema, am devenit un tot competitiv care a înţeles că are putere mai mare decât fiecare dintre noi în parte. Iar atunci când ne-am înţeles puterea comună, am devenit o echipă mai bună.
 numaibaschet.ro: În ciuda manierei de arbitraj, şi aici mă refer la faptul că în meciurile 5 şi 7 Ploieştiul a primit 93 de aruncări libere, iar Clujul numai 27, Bojan Obradovic mergând în meciul 5 de nu mai puţin de 26 de ori la linia de libere, credeţi că au fost momente în care jucătorii dumneavoastră au renunţat la luptă, simţeau că parcă ar avea plumb in ghete, crezând că nu exista nicio şansă să câştige? A fost ceva în neregulă cu mentalitatea lor în acele momente?
Tab Baldwin: Cred, din păcate, că răspunsul la această întrebare este da. Chiar eu însumi, atunci când nivelul de descurajare şi de frustrare era maxim, mă întrebam dacă avem totuşi şanse să învingem. Însă aceste căderi au fost sporadice. Cred că atunci când un jucător devenea foarte descurajat şi îşi dădea seama ca se întâmplă acest lucru, în momentul în care vedea un alt coleg trecând prin aceaşi stare, el era primul care încerca să îi ridice moralul. Cu siguranţă a existat o inconsistenţă în crezul nostru, fapt care nu ne-a ajutat. Nu ne-a ajutat chiar deloc. Şi a fost foarte frustrant şi foarte dificil să-i facem faţă, neridicându-ne la sfârşit la nivelul pe care-l presupunea sarcina noastră. Din această cauză am terminat pe locul al doilea. Am mai discutat despre asta, putem să căutăm toate scuzele din lume, însă ideea e că nimeni nu-şi va aduce aminte cine a fost al doilea. Aşa că trebuie să găsim modalităţi pentru a depăşi obstacolele, indiferent care ar fi acestea.
numaibaschet.ro: Au trecut două luni de la meciul 7 al finalei. Au existat sentimente puternice atunci. Acum percepeti finala diferit? Sau credeti că este ceva ce ţi-a fost efectiv luat?
Tab Baldwin: Daca percep diferit? NU.
numaibaschet.ro: Nu doresc să va întreb despre calitatea arbitrajelor, decât doar dacă doriti dvs să comentaţi pe această temă. Însă ce soluţii ar fi pentru viitor? Ar fi benefică aducerea arbitrilor străini pentru finală sau pentru meciurile importante?
Tab Baldwin: Cred că ar fi foarte trist. Deoarece calitatea arbitrajului în România este foarte bună. Cred că deciziile arbitrilor nu se ridică la nivelul capacităţilor lor. Şi cred că acest lucru trebuie să-l aflăm. De ce se întâmplă aşa? Pentru că eu cred că arbitrii sunt bine pregătiţi, din punct de vedere tehnic sunt puternici, au o poziţionare bună în timpul jocului. Sunt convins că văd foarte bine fazele asupra cărora iau ulterior decizia de a fluiera sau nu. Probabil că încearcă să interpreteze instrucţiunile FIBA privitoare la fluiditatea jocului, poate că încearcă să stăpânească mai bine situaţia, poate că e altceva mult mai sinistru, nu ştiu. Părerea mea e că arbitrii noştri sunt mai mult decât competenţi. Ceea ce trebuie să facă este să se dedice jocului de baschet, asa cum ar trebui. Nu ar trebui să lase nimic să interfereze cu misiunea lor, si anume de a asigura fair play-ul.
numaibaschet.ro: Credeti că FRB ar trebui să se implice şi să implementeze măsuri precum în NBA, unde arbitrii le oferă jucătorilor şi antrenorilor explicaţii privitoare la anumite soluţii alese?
Tab Baldwin: Am sugerat aceste lucruri federaţiei în sezonul trecut, pentru a fi implementate în playoff. Trebuie să existe explicaţii dacă vrem performanţă. Cu siguranţă jucătorii dau explicaţii antrenorilor pentru acţiunile lor, antrenorii fac acelaşi lucru în faţa finanţatorilor, echipele sunt trase la răspundere de federaţie. Dar nu găsesc un răspuns în cazul arbitrilor, ei cui oferă explicaţii pentru deciziile lor, în afara propriilor lor persoane. Cred că în orice afacere sau întreprindere există un mod similar de a atinge performanţa. Nu e posibil că o persoană să nu fie evaluată şi să atingă perfecţiunea. Nu se va întâmpla niciodată. Sunt foarte, foarte puţine persoane care se automovitează până la măreţie. Şi atunci când nu ai o instituţie care să ceară explicaţii la asta te aştepţi. Te aştepţi ca arbitrii să fie foarte buni, tocmai pentru că ei îşi doresc acest lucru. Natura umană pentru oamenii simpli nu e aşa. Aşa că am sugerat aceste lucruri federaţiei. Cred că pentru toate federaţiile naţionale şi FIBA ca o federaţie internaţională este necesar să asigure integritatea jocului. Atunci când ai un sistem cu deficienţe şi ca să ai arbitrii care nu răspund în faţa nimănui e o deficienţă a sistemului, acesta nu poate exista. Pe urmă, eu cred că federaţia NU POATE asigura integritatea jocului. Ea nu se află într-o poziţie să facă acest lucru. Eu cred că trebuie să repare această deficienţă şi atunci vom constata cu toţii că performanţele şi potenţialul arbitrilor se vor îmbunătăţi vizibil. Atunci cred că vom avea arbitri foarte buni. Dar atunci când avem o situaţie în care arbitrii nu sunt răspunzători în faţa nimănui orice se poate întâmpla.
 numaibaschet: Ar fi în beneficiul cluburilor româneşti să se creeze o ligă profesionistă? Trebuie să ţinem cont de faptul că mai multe echipe beneficiază de fonduri de la autorităţile locale.
Tab Baldwin: Sunt echipe în NBA care se bucură de suport financiar din partea autorităţilor locale. Stadioanele sunt în proprietatea autorităţilor locale şi echipele sunt plătite să folosească stadionul şi să rămână în oraş. Avem un exemplu recent în cazul echipei din Seattle, care nu a funcţionat acolo şi se mută în altă parte. Nu cred că acest argument are legătură cu profesionalismul şi poate că legile sunt diferite în România, nu ştiu. Profesionalism este un cuvânt înţeles greşit. Sunt convins că putem exista în starea actuală şi să fim foarte profesionişti şi să fim atenţi cum ne comportăm şi cum facem lucrurile. Dar, atunci când toată lumea va înţelege că vom fi conduşi de profit, atunci nivelul de responsalibitate creşte vertiginos şi comportamentul profesionist urmează imediat.
Sincer nu am o opinie dacă o ligă profesionistă este cel mai bun lucru pentru România deoarece nu cunosc structura de aici suficient de bine. Ştiu însă că dacă putem atinge acel nivel e ceva general mai bun decât un model semiprofesionist.
numaibaschet.ro: Credeţi că noua regulă, care permite legitimarea a 7 jucători străini, dar cu un jucător român în permanenţă în joc, poate fi în beneficiul baschetului românesc pe termen lung sau jucătorii autohtoni nu vor avea suficiente şanse de a juca?
Tab Baldwin: Tind să cred că nu e un lucru benefic pentru dezvoltarea baschetului în România. Jucătorii români au nevoie de minutele pe care le primesc baschetbaliştii străini, deoarece numai aşa îşi pot ridica nivelul jocului propriu. Ei au nevoie de această competiţie pentru a se dezvolta. Totuşi, din punctul de vedere al ligii, al profilului ligii şi al nivelului ei ar putea fi în beneficiul campionatului. Cred că sunt două lucruri diferite şi depinde unde te situezi în comunitatea baschetului şi cum înţelegi această situaţie. Pentru mine, ca membru al acestei ligi va fi un lucru pozitiv, din punct de vedere al campionatului. Dacă m-aş afla într-o poziţie prin care să urmăresc dezvoltarea baschetului autohton ori aş fi membru al federaţiei, probabil aş avea nişte probleme în acest sens.
numaibaschet.ro: Să vorbim puţin despre următorul sezon. Este un lucru bun sau rău că veţi întâlni CSU Ploieşti în primul tur al Cupei României? Va fi mai dificil să vă studiaţi reciproc.
Tab Baldwin: Aş prefera să răspund la această întrebare după meci. Aste este. Va fi dificil pentru ambele organizaţii. Cred ca idee că e un lucru bun din punct de vedere al promovării. Cu acest meci începe sezonul şi toată lumea va fi interesată de el. Va fi mult interes în jurul acestui duel. E păcat că una dintre principalele favorite va fi eliminată din primul tur. Asemenea multor lucruri, este o parte pozitivă şi una negativă. Dacă ieşim bine din această confruntare va fi ceva pozitiv deoarece nu vom mai avea de a face cu Ploieştiul în această competiţie. Dacă însă vom pierde, probabil vom spune că un astfel de meci ar fi trebuit programat ceva mai târziu în competiţie. Eu mă consider un individ destul de obiectiv, cred că pot vedea atât chestiunile pozitive, cât şi cele negative. E aşa cum e.
numaibaschet.ro: Sunteţi îngrijorat că poate cel mai bun jucător român de baschet - Cătălin Burlacu a semnat pentru Ploieşti, după doi ani de experienţă acumulată în străinătate?
Tab Baldwin: Burlacu e un jucător extrem de bun. Pe vremea când antrenam în Turcia am jucat împotriva Ploieştiului şi am încercat să îl transfer pentru sezonul următor acolo. La meciul din Turcia am fost impresionat de jocul său. Este un talent cu fizic bun, un competitor, iar acum e şi mai experimentat. Ştie cu adevărat jocul. E un talent deosebit. Sunt uşor surprins să îl văd revenit în România. E un lucru grozav pentru liga din România şi fără îndoială e foarte bine pentru Ploieşti. Va fi o misiune extrem de dificilă pentru oricine va încerca să îl apere. Anul trecut am avut de a face cu Griffith şi Obradovic şi s-a văzut că a fost prea mult pentru noi. Acum va trebui să ne luptăm cu Griffith şi Burlacu. Cred că acum sunt un pic mai puternici. Dar sper ca noi să avem echipă mai puternică şi cred că tactic ne vom înţelege mai bine având la dispoziţie un presezon solid. Nu ne va fi frică de Ploieşti şi nu vom crede că sunt invincibili. Dar aici sunt doar cuvinte, va trebui să mergem pe parchet şi să încercăm să îi batem.
numaibaschet.ro: În legătură cu următorul sezon, aducerea lui Levi Szijarto, poate cel mai bun apărător român, nu ar fi o surpriză ca apărarea să fie un factor important în filosofia dumneavoastră de joc. Intenţionaţi să efectuaţi schimbări majore din punct de vedere tactic sau aţi fost mulţumit cu felul in care jucătorii implementat cele spuse anul trecut şi veţi opera mici modificări?
Tab Baldwin: Nu, nu am fost fericit deloc. Pun multă bază pe perioada de pregătire dinaintea sezonului şi pe capacitatea de a dezvolta relaţii de joc, de a implementa cultură baschetbalistică şi sistemul de joc. Evident când te alături unei echipe la jumătatea sezonului nu ai cum să faci aceste lucruri. Eforturile noastre din presezon vor fi extrem de importante pentru cât de bine vom funcţiona pe parcursul întregului sezon care ne aşteaptă.
Nu cred că trebuie să atragem atenţia pentru a se observa că vom încerca să fim o echipă defensivă. Vreau ca celelalte echipe să aibă în gând, atunci când pregătesc meciul cu noi, că vor trăi o experienţă oribilă şi că jucătorii acestei echipe vor muri pentru a opri echipa adversă. Dacă reuşim acest lucru atunci devenim o problemă pentru orice adversar şi este exact ce îmi convine. Vreau ca băieţii mei să fie cei mai 'răi' în joc. Vreau ca celelalte echipe să gândească înaintea meciului cu noi că vor avea 40 de minute în iad. Dacă putem implementa această mentalitate cred că vom avea succes, iar Levi e genul de jucător care se potriveşte ca o mănuşă la acest gen de mentalitate.
numaibaschet.ro: Aveţi la dispoziţie şi alţi apărători puternici. Mă refer la Chetreanu, Lăpuşte dar şi la alţii.
Tab Baldwin: Aş vrea să cred că la încheierea presezonului toţi vor fi apărători puternici.
numaibaschet.ro: Aveţi noutăţi în legătură cu Brad Buckman şi LeVar Seals?
Tab Baldwin: Da, niciunul din ei nu va reveni la Cluj. Tocmai am aflat că Brad are alte oportunităţi de care va profita şi LeVar merge în Cipru. Ne-a plăcut forte mult LeVar, dar nu este genul de jucător potrivit pentru ceea ce încercăm să implementăm pentru sezonul viitor.
numaibaschet.ro: Va avea Clujul lotul complet pe 11 august, data reunirii? Cum decurge perioada de recrutare a jucătorilor?
Tab Baldwin: Sunt sceptic în ceea ce priveşte posibilitatea de a avea toţi jucătorii la dispoziţie pe 11 august, cu toate că mi-am dorit tare mult acest lucru. Dar cred că ne vor lipsi unul sau doi jucători faţă de lotul cu care vom debuta în noul sezon. Suntem foarte aproape. Ştim pe cine dorim, astfel încât e doar o problemă de contracte şi de a transporta jucătorii până aici, într-un timp cât mai scurt cu putinţă.
 You can find the full interview in English here .
Interviul poate fi lecturat în întregime, în limba engleză, accesând aici
|
