Interviu cu Mihai Silvăşan - Antrenorii de juniori trebuie să meargă la campuri de pregătire în străinătate

Deşi în pauză competiţională, Mihai Silvăşan continuă să se antreneze individual. Dimineaţa execută un antrenament pentru condiţie fizică, iar după-masa spre seară, un antrenament cu mingea într-o sală din cartierul clujean Mărăşti, ajutat de câţiva prieteni din copilărie. În ciuda programului personal încărcat, şi în ciuda unei temperaturi de aproximativ 30 grade Celsius, Mihai a acceptat cu plăcere şi amabilitate să se întâlnească cu noi, pentru a ne răspunde numeroaselor întrebări pe care le pregătisem. Numai Baschet: Mihai, îţi mulţumesc că ţi-ai făcut timp pentru noi şi ai acceptat această întâlnire. Direct la subiect, ce părere ai despre sezonul ce tocmai s-a încheiat? Cum a fost nivelul comparativ cu anii precedenţi? MIHAI SILVĂŞAN: În ultimii ani, nivelul a crescut foarte mult şi asta datorită investiţiilor. Asesoftul a făcut multe investiţii, a câştigat şi o cupă europeană şi astfel s-a ridicat şi nivelul prin jucătorii străini aduşi care sunt mult mai valoroşi decât cei din anii trecuţi. Pentru clujeni şi pentru mine a fost un sezon extraordinar. Am ajuns într-o finală după 10 ani, după cum se ştie. A fost foarte frumos, am jucat şi pentru prima dată în cupele europene. O experienţă extraordinară. La anul, nu ştiu ce va fi dar sper că va tot creşte nivelul. Vor fi tot mai multe echipe cu bani, cu jucători buni care vor ridica nivelul campionatului. NumaiBaschet: Cum e baschetul din România comparativ cu ce se joacă pe afară? Compară condiţiile de pregătire de afară cu ce e la noi. Cum putem îmbunătăţi situaţia ? MIHAI SILVĂŞAN: Nu m-am antrenat până acum cu echipe din afară de profesionişti şi ăsta e unul din motivele pentru care vreau să joc la o echipă de afară - să văd mai bine care este diferenţa între campionatul românesc şi cele din străinătate. Jucătorii din Spania, Grecia, Italia, Rusia şi chiar Germania şi Franţa sunt mult mai profesionişti şi au o altă mentalitate. Baschetul este privit diferit acolo. Ce-mi doresc eu este ca într-o bună zi şi România să se poată compara cu acele campionate. Însă pentru asta este nevoie de investiţii mari şi multă răbdare.

Numai Baschet: Mihai, pe parcursul sezonului s-a observat o anumită fluctuaţie în evoluţiile tale. În prima parte a turului ai jucat mai slab, iar în retur ai fost mult mai productiv. Înregistrările de pe foaia de joc şi nu numai ele confirmă acest lucru. MIHAI SILVĂŞAN: Nu ştiu ce să zic. Dacă puteam juca în fiecare meci bine, jucam, e clar asta! Nu am vrut niciodată să joc rău, poate a fost şi vorba de oboseală în unele meciuri. Mai am mult de muncit la capitoul "constanţă" şi sper ca pe viitor să nu mai am fluctuaţii de acest gen. Am totuşi doar 21 de ani. Numai Baschet: A fost prima finală din cariera ta. Cum este să joci la numai 21 de ani un rol de o asemenea importanţă într-o echipă de top, acum, în România? Ai debutat şi în Cupele Europene. MIHAI SILVĂŞAN: Păi a fost prima finală doar la nivel de seniori. ca junior, am jucat multe, şi le-am câştigat pe toate. Este o realizare să fii la 21 de ani şi în lotul naţional al României şi să joci o finală de campionat. Şi nu numai să joci, să îţi şi aduci aportul. A fost, cum ţi-am mai zis, un sezon extraordinar pentru mine. Cel mai bun de până acum, de când sunt la seniori şi imi doresc să muncesc şi să pot progresa din ce în ce mai mult. În Cupele Europene am jucat cu echipe puternice din Europa: cu echipe din campionatul israelian, care a dat campioana Europei câţiva ani la rând, precum şi cu o altă echipă din Cipru unde sunt mulţi bani şi mulţi jucători străini. A fost o experienţă fantastică ce ne-a ajutat foarte mult sa ne menţinem în campionat la un nivel atât de ridicat, pentru că acolo tot timpul erau jocuri tari. Asta ne-a făcut să ne concentrăm mai bine şi în campionat. Experienţa acumulată ne-a fost foarte utilă.

Numai Baschet: Poţi să faci o comparaţie între echipa de acum 10 ani a Clujului, din prima parte a anilor '90 şi actuala echipă? MIHAI SILVĂŞAN: Eu sincer nu mă prea uitam la baschet în acea perioadă. Eu am descoperit baschetul prin '96, atunci când acea generaţie era pe final. Nu am văzut niciun meci live de-al lor, dar ştiu că erau jucători extraordinari ca Marcel Ţenter, Bruno Roschanfsky, Mircea Cristescu, Horea Rotaru şi Ghiţă Mureşan. Unii au făcut cariere extraordinare în străinătate. Dar nu pot face o comparaţie cu echipa actuală fiindcă nu i-am văzut jucând pe viu. Numai Baschet: Echipa clujeană e cunoscută pentru faptul că în actuala formulă avea în componenţă mulţi jucători care s-au format la echipele de juniori din Cluj. Alături de aceştia, se adaugă LeVar, Mijuskovic şi Krstanovic. În ce măsură faptul că majoritatea jucătorilor au urmat aceeaşi şcoală de juniori a influenţat creşterea din punct de vedere valoric şi omogenitatea lotului? MIHAI SILVĂŞAN: Păi eu spun că a contat foarte mult. Ne cunoaştem de mult timp şi ne înţelegem foarte bine. Chiar dacă Bubu are 35 de ani, iar alţii avem 21, 22 de ani, ne simţim foarte bine împreună. Am fost un grup foarte unit anul acesta şi cred că şi din acest motiv am ajuns până în finală. Totuşi, la acest nivel, nu se poate numai cu jucători dintr-un oraş. În alte oraşe sunt 1-2 născuţi şi crescuţi acolo, restul fiind toţi "mercenari", cum se spune. Jucătorii noştri străini au fost deosebit de utili, nu cred că puteam ajunge fără ei până aici.

Numai Baschet: Posibila revenire a lui Marcel Ţenter la Cluj ar reface în proporţie de 50% echipa de aur a Clujului, cu Bubu jucător şi cu Mircea Cristescu în conducere. Te-ar putea acest argument determina să rămâi la Cluj în ciuda unor oferte financiare foarte importante? Sau poate eşti de părere că nu e bine să se pună accent aşa mare pe veterani? Asesoftul intenţionează să aducă numai jucători tineri. MIHAI SILVĂŞAN: Da, cei trei au marcat baschetul clujean. Bubu ne-a ajutat enorm prin experienţa şi maturitatea sa şi la fel ar face-o şi Marcel. Ei doi şi cu Mircea Cristescu sunt oameni foarte importanţi şi nu există dubii în privinţa faptului că echipa are nevoie de ei. Asesoftul a avut în acest sezon pe Krasic, Ocokoljic, Avlijas - toţi trecuţi de 30 de ani. Fără ei nu ştiu dacă mai jucau la fel de bine. O echipă care vrea performanţă are nevoie de veterani. Nu ştiu însă dacă voi rămâne sau nu. E devreme. Numai Baschet: Dacă tot a venit vorba de Asesoft. S-a observat în finală că tu şi Cătălin Burlacu aţi avut unele dispute ... MIHAI SILVĂŞAN: Nu am nimic personal cu Cătălin Burlacu, astea sunt chestii care se întâmplă în timpul meciului. Sunt faze care nu îţi convin şi ripostezi puţin nesportiv, dar se întâmplă peste tot. Repet, nu am nimic cu Cătălin, este un jucător de clasă, cel mai bun român din sezonul recent încheiat. Numai Baschet: Dar cu Avlijas? Şi cu el ai avut unele contre în finală, mai ales în meciul 2 de la Cluj! MIHAI SILVĂŞAN: Aceeaşi chestie ca şi cu Cătălin Burlacu. Mici contre în timpul meciului... mai loveşti, mai împingi, mai scapi unele cuvinte neortodoxe, dar astea sunt doar în timpul meciului, pe teren. În afara terenului, nu a fost absolut nimic între noi. Numai Baschet: Eşti cunoscut ca fiind unul dintre liderii generaţiei '85, alături de Blidaru. Spune-ne puţin despre junioratul tău. Ce performanţe ai atins? MIHAI SILVĂŞAN: Da, cu Blidaru am jucat foarte mult timp, fiind împreună la lotul naţional de juniori. Noi, cei născuţi în '84-'85 am avut la Cluj o echipă extraordinară, : Chetreanu, Racoviţan, Crăciun (care este în State acum), Paşca. Cu această echipă am câştigat 8 titluri de campioni naţionali; nu am pierdut nici un turneu final, le-am câştigat pe toate 8. Bineînţeles, cea mai mare parte din merit a avut-o domnul profesor Voicu Moldovan, care ne-a adus până aici şi ne-a format ca jucători. El era numărul 1 în acea echipă. Perioada de juniorat a fost foarte frumoasă, şi nu doar din cauza palmaresului. Acolo am legat şi multe prietenii cu băieţii din echipă.

Numai Baschet: În legătură cu transferul de jucători, ţi s-ar părea corect ca antrenorii de juniori să primească o cotă-parte din transferurile foştilor elevi, pentru formare, în momentul în care aceştia reuşesc transferuri importante? MIHAI SILVĂŞAN: Da, mi s-ar părea un lucru bun, pentru că ei sunt slab plătiţi (din ce am auzit) . Nu îi poţi motiva cu aşa sume mici. Un antrenor de juniori trebuie să meargă la campuri de pregătire în străinătate şi doar astfel poate învăţa şi poate aplica în România metodele folosite afară. Căci juniorii sunt baza, de la ei se pleacă la înalta performanţă. Fără ei e foarte greu să realizezi ceva. Şi da, cred că ar fi o idee bună să li se dea o cotă-parte din transfer. Numai Baschet: Ce crezi că va face România la Campionatul European de juniori desfăşurat la Sibiu? MIHAI SILVĂŞAN: Cunosc câţiva jucători din actuala generaţie care vor juca la Sibiu şi sunt foarte talentaţi. E o generaţie buna si au şansa să se afirme pentru că turneul se joacă în România, chiar dacă sunt în grupa B valorică. Sper să facă o figură frumoasă. Important e să fie uniţi şi să joace pentru echipă, pentru ţară.

Numai Baschet: Ce ai alege în 2006-2007 între: campionatul şi cupa cu Asesoftul sau medaliile de argint cu Clujul? (o situaţie pur ipotetică, noi nefiind prezicători, nici părtinitori) MIHAI SILVĂŞAN: E o întrebare foarte dificilă. Aş alege o a treia variantă: aurul cu echipa oraşului natal. Numai Baschet: Se vehiculează că Asesoftul ţi-a oferit 4000 de euro pe lună să semnezi cu ei. MIHAI SILVĂŞAN: E adevărat că am avut o propunere de la ei, dar suma nu este corectă. Eu trebuie să le indic o sumă minimă, ei doar m-au întrebat cât şi ce vreau. Dar nu am vorbit în niciun caz de 4000 de euro. Numai Baschet: Ştim că pleci în curând la un camp în Germania, la Frankfurt. Spune-ne, te rog, ceva despre acesta şi ce aştepţi de acolo. MIHAI SILVĂŞAN: E un camp de jucători organizat de agenţia Court Side şi cel ce mi-a înlesnit accesul la acest camp este managerul Andrei Olteanu. E prima dată şi, sincer, nu ştiu la ce să mă aştept. Sper să iasă bine şi să joc cât mai bine. Vreau să văd la ce nivel mă situez faţă de alti jucători din Europa. Vom fi împărţiţi în câteva echipe şi vom juca mai multe meciuri între noi. Vor veni mulţi manageri, impresari şi reprezentanţi de cluburi aşa că fiecare va trage tare pentru a se afirma.

NumaiBaschet: Ai devenit eroul unui oraş întreg în urma coşului din meciul 5 împotriva Sibiului. Ai avut reuşite sau performanţe mai importante sau care să se compare cu aceasta? MIHAI SILVĂŞAN: Am mai dat coş în ultima secundă, dar nu aşa important ca acesta. Am dat când aveam 10-15 puncte în faţă şi miza partidei nu era calificarea în finală. Cred că orice jucător visează să dea coşul victoriei în ultima secundă. S-a nimerit să fiu eu, am avut şi noroc şi îmi pare bine că am băgat-o. O experienţă superbă pe care doresc să o descopere cât mai mulţi jucători. Numai Baschet: Dacă nu ai fi devenit baschetbalist, ce carieră ai fi urmat? MIHAI SILVĂŞAN: Când eram mic eram înnebunit după artele marţiale. Visam să fiu "karatist" sau actor, însă visele astea au trecut de mult timp. De când am descoperit baschetul, am ştiut că asta vreau să fac in viaţă, că vreau să am o carieră în acest domeinu. Numai Baschet: Şi totuşi, ce altceva te mai atrage? Care sunt hobby-urile tale? MIHAI SILVĂŞAN: În general îmi plac chestiile pe care le fac tinerii normali din ziua de azi. Mă uit la filme, ies în oraş cu prietenii, citesc, navighez pe internet, ascult muzică ... depinde foarte mult şi de dispoziţie. Numai Baschet: Ieşiţi în oraş toţi de la echipă sau doar o parte? Care este atmosfera din vestiar? Cu cine te înţelegi cel mai bine? MIHAI SILVĂŞAN: De obicei ies cu cei tineri, cu care am fost coleg şi la juniori, şi nu îmi sunt doar coechipieri ci şi prieteni foarte buni. Cu aceştia mă înţeleg cel mai bine : Chetreanu, Racoviţan, Miţă Popa. La noi în echipă nu au fost niciodată conflicte, cum am auzit în alte părţi. Chiar am avut un vestiar foarte bun. În oraş mai ieşim şi toţi împreună, ca după victoriile importante de exemplu. Sunt multe momente de genul acesta care ne unesc. Şi cum am mai spus, asta ne ajută mult pe teren. Numai Baschet: Există o viitoare doamnă Silvăşan? Mai multe persoane s-au arătat interesate de subiectul acesta. MIHAI SILVĂŞAN: Ha, ha, nu ştiu ce să zic. Am o prietenă stabilă de aproximativ un an şi jumătate şi mergem înainte. Dar deocamdată nu mă gândesc să fac paşi mari. Las lucrurile să vină de la sine. Numai Baschet: Au fost multe discuţii despre tine că eşti fan CFR. Doreşti să explici discuţiile existente pentru cititorii numaibaschet.ro? Cu cine ţii, cu CFR sau cu U Cluj? La fotbal, evident. MIHAI SILVĂŞAN: Nu sunt fan înfocat CFR. Din România cel mai mult îmi place Steaua. Normal, fiind din Cluj, am mai mers la meciurile lui CFR şi mai ales atunci când au jucat cu echipe importante. La CFR este remarcabil că s-a găsit un om care iubeşte sportul şi care bagă mulţi bani în el. Bineînţeles eu le doresc şi celor de la U să intre în divizia A. Clujului nu îi strică să aibă cât mai multe echipe în prima divizie, indiferent de sport. Numai Baschet: Comentează fenomenul streetball din România. Urmăreşti, eşti la curent ? Ştim că ai câştigat Cupa Rehau într-unul din ani. MIHAI SILVĂŞAN: Da, aveam 15 sau 16 ani şi am câştigat atunci, cu câţiva colegi de-ai mei. Urmăresc Cupa Rehau şi în general competiţiile din Cluj. E un lucru bun pentru iubitorii baschetului, pentru că nu toţi jucătorii sunt profesionişti, iar ceilalţi e bine ca joaca să cât mai mult in diverse evenimente de genul acesta. Cu cât mai multe astfel de evenimente , cu atât mai bine. Premiile sunt şi ele importante, sunt un stimulent bun pentru tineri.

Numai Baschet: Eşti unul dintre pilonii echipei naţionale. Comentează situaţia acesteia. MIHAI SILVĂŞAN: Ultimele rezultate ne situează destul de jos. Noi trebuie să ne refacem moralul, să începem să câştigăm meciuri, să ne unim, să avem o strategie foarte bine pusă la punct şi să luptăm toţi pentru acelaşi scop. După care vor veni şi victoriile. Echipa naţională trebuie să fie cel mai important lucru pentru toţi jucătorii profesionişti români. E vorba de ţara noastră şi trebuie să dăm tot ce e mai bun pentru ea. Numai Baschet: Ce părere ai despre naturalizarea unor jucători străini? Ar fi o soluţie pentru naţională jucători străini, precum Ocokoljic sau Krstanovic? MIHAI SILVĂŞAN: Am văzut că se practică peste tot, şi germanii au mulţi naturalizaţi. E clar că ne-ar ajuta mult pe termen scurt dar nu ştiu dacă e o strategie bună pe termen lung. Cred că ideal ar fi să gândim pe termen lung şi aici primul răspuns este foarte clar: juniorii. Trebuie investit constant în ei, ei sunt viitorul. Numai Baschet: Brice Kabengele e român pe jumătate. Are oarecum acelaşi profil ca şi tine, fiind un bun aruncător de trei puncte. Cum vezi posibila convocare a sa la echipa naţionaţă ? MIHAI SILVĂŞAN: Brice e un jucător bun şi ne-ar putea ajuta mult. Faptul că a jucat mult afară este şi el benefic. Nu este primul din acest punct de vedere, a mai fost şi Tega Moceanu, crescut în State. Cred că Brice ar fi o soluţie bună. Cât despre concurenţa pe post, cu atât mai bine! Asta e şi ideea. Antrenorii vor avea de unde să aleagă.

Numai Baschet: Urmăreşti NBA? Ai o echipă preferată? MIHAI SILVĂŞAN: Da, urmăresc. Mie îmi plăceau Los Angeles Lakers, dar asta pe vremea când câştigau. Anul acesta Dallas Mavericks, pentru că acolo joacă Dirk Nowitzki, pe care îl consider unul dintre cei mai buni jucători din lume. Din acest motiv am ţinut cu ei în finală şi îmi pare rău că au pierdut. Numai Baschet: Dirk e jucătorul tău preferat? E cunoscut, ca şi tine, pentru tirul bun din spatele semicercului. Poate ai încercat să îi imiţi oarecum aruncarea? MIHAI SILVĂŞAN: Da, Dirk e preferatul meu acum. Din trecut, bineînţeles Michael Jordan, care se apropia cel mai mult de perfecţiune. Cel mai bun jucător din toate timpurile, a excelat la toate capitolele. Totuşi nu cred că neamţul are un stil de joc asemănător cu al meu. Are 2,11 m şi poate juca atât sub panou cât şi afară. NBA-ul are mulţi aruncători foarte buni de 3 puncte şi nu pot spune că am un preferat strict la acest capitol. Şi nu, nu am încercat să copiez tehnica de aruncare a nimănui. Am stilul meu de joc, format de ani de zile, pe care încerc să îl perfecţionez cu ajutorul antrenorilor. Numai Baschet: Ţi-ai dorit să devii un aruncător de 3 puncte sau ai observat că eşti bun la acest capitol şi ai început să te antrenezi pentru asta? MIHAI SILVĂŞAN: Dar nu mă consider un aruncător de 3 puncte. Nu mi-am dorit să fiu şi nu cred că sunt. Arunc dacă sunt liber şi "o simt". Nu vreau să fiu considerat doar un aruncător de 3, caut să devin cât mai complet şi ştiu că am de muncit pentru asta. Mă bucur că am simţul coşului de la distanţă şi arunc mult la antrenamente pentru a mi-l perfecţiona. Asta recomand tuturor celor ce vor să îşi dezvolte această parte a jocului lor - mii de aruncări. Să arunce zilnic, şi să se corecteze mereu. Doar aşa pot progresa.

Numai Baschet: Pragmatic, la ce nivel crezi că vei putea ajunge ? MIHAI SILVĂŞAN: Bineînţeles, fiecare jucător îşi doreşte să ajungă în NBA, e ţinta supremă. Eu îmi doresc doar să pot munci şi orice îmi va oferi viitorul, eu voi accepta. Evident, viitorul ţi-l faci şi tu cu mâna ta, dar să vedem! Nu refuz nici varianta unei echipe bune din Europa. Numai Baschet: Căror persoane crezi că li se datorează succesul tău de până acum? MIHAI SILVĂŞAN: Părinţilor mei, care m-au susţinut să fac sport, precum şi domnului profesor Voicu Moldovan, care m-a iniţiat în acest sport şi care m-a adus unde sunt acum. Numai Baschet: Câteva cuvinte pentru cititorii numaibaschet.ro ? MIHAI SILVĂŞAN: Ţineţi-o tot aşa! Este un lucru extraordinar că exista situri ce se axează doar pe baschet. Asta înseamnă că acest sport minunat este din ce în ce mai popular şi la noi. Baftă multă în continuare şi ... Numai baschet, numai bine !

Daniel Niţu Foto: Mircea Roşca, Sebastian Muntean, Floarea Silvăşan / 27 Iunie 2006 20:00

Comentează  Trimite unui prieten  Trimite prin Yahoo Messenger  Share On Facebook  Tipareşte

Postează un comentariu

Utilizator

Parola

Cele mai citite articole